Chiar daca depun efort fizic aproape zilnic, acum iarna resimt o
adevarata amorteala.
Stand mai mult
timp in casa sau la internet, la serviciu alergatura e mai putina, rugina
incepe sa se depuna pe oase si muschi. De aceia nevoia de sport isi face
simtita nevoia din ce in ce mai mult.
Practicand
un sport, nu neaparat de performanta, vom avea o sanatate mai buna, un tonus
muscular mai bun, si de ce nu, o viata mai fericita. Circulatia periferica
sufera datorita inactivitatii fizice, a grasimilor si dulciurilor din
alimentatie, la care se poate aduga optional consumul de cafea, tutun, alcool,
medicamente.
Multi oameni nu stiu
ce sport sa faca, insa adevarul este ca nu trebuie practicat un anume sport ci
efort fizic. Fie ca mergi pe jos un Km, sau o alergare usoara, ridicarea de
greutati, flotari, abdomene, genoflexiuni, sau altceva, .. orice numai sa fie.
Iar daca locuiti la bloc, pe la etajul 8 este perfect, stiti ce aveti de facut.
Daca vreti sport
adevarat recomandarea specialistilor ar fi: gimnastica, tenisul, atletismul, si
altele.
Recomand urmatoarele
sporturi:
1) Fotbalul este un sport de echipă ce se dispută între două echipe
alcătuite din 11 jucători fiecare. La începutul secolului 21 era jucat de peste
250 de milioane de jucători în peste 200 de țări, ceea ce îl face cel mai
popular sport din lume.[1][2][3][4]
Se joacă cu o minge sferică pe un teren dreptunghiular, acoperit
cu iarbă, cu câte o poartă la
fiecare capăt. Scopul jocului este de a înscrie goluri introducând mingea în
poarta adversarului. În afara portarului, ceilalți jucători nu se pot folosi
de mâini pentru a manevra mingea. Câștigătorul meciului este echipa care a
înscris mai multe goluri la încheierea partidei.
Originile fotbalului se află undeva în urmă cu
peste 2000 de ani. În 2004,
forul ce guvernează acest sport la nivel mondialFIFA (Fédération Internationale de Football
Association)[5] a
recunoscut China ca fiind locul de naștere al
fotbalului. În jurul anului 200 î.e.n. chinezii jucau un sport asemănător numit cuju.
Regulile au evoluat cu timpul, astfel ajungându-se la sportul practicat astăzi.
În primăvara anului 2001,
FIFA informa că peste 240 de milioane de oameni joacă regulat fotbal, în peste
200 de țări de pe întreg globul. Regulile sale simple și echipamentul redus și
ieftin, necesar practicării fotbalului au contribuit, fără îndoială, la
creșterea popularității sale. În multe zone ale lumii, fotbalul naște pasiuni
enorme și joacă un rol foarte important în viața fanilor, a comunităților
locale și chiar a națiunilor; este deseori numit cel mai popular sport din lume. Este recunoscut în multe
țări drept: sportul rege.
2) Baschetul este unul dintre cele mai raspindite sporturi de echipă din lume; se caracterizează prin
finețea, precizia și fantezia exercițiilor tehnice și tactice, prin talia
înaltă și calitățile fizice deosebite ale sportivilor, toate acestea implicate
într-o luptă sportivă care pretinde spirit de echipă și de sacrificiu, inteligență și
rezistență nervoasă.
Punctele sunt marcate prin aruncarea mingii
(ochire) prin coș de sus; echipa care acumulează mai multe puncte la sfârșitul
jocului câștigă. Mingea poate fi făcută să înainteze pe teren prin driblare sau
pasând-o altor coechipieri. Actele fizice nesportive (fault (sport)) sunt penalizate și există
restricții asupra modului în care este folosită mingea (încălcări).
De-a lungul timpului, în baschet s-au dezvoltat tehnicile obișnuite
de ochire, pasare și driblare, dar și de poziționare a jucătorilor,
precum și structurile ofensive și defensive. De obicei, jucătorii cei mai
înalți vor ocupa centrul sau una dintre cele două poziții de înaintare, iar jucătorii mai
mici de statură sau cei care au viteză și cele mai bune abilități de mânuire a
mingii, vor ocupa poziția de pază.
În timp ce baschetul competițional are niște reguli bine stabilite, numeroase variante de baschet s-au dezvoltat pentru jocurile
ocazionale. În anumite țări, baschetul este un sport popular, cu mulți
spectatori.
3) Parkour(RECOMANDAT COPIILOR DE PESTE 14 ANI) (prescurtat PK)
este o disciplină care te ajută să treci peste orice obstacol prin găsirea
celui mai eficient și mai rapid mod de a ajunge din punctul A în punctul B
folosind doar mijloacele propriului corp.
Practicanții acestei discipline se numesc traceur-i. Antrenamentul acestora
include elemente din spațiul cotidian (artificial sau natural) cum ar fi
balustrade, copaci, clădiri etc. Ei consideră acest gen de antrenament un mod
de eliberare din constrângerile impuse de alte sporturi standardizate cât și
unul de depășire a limitărilor autoinduse. Antrenamentul este inspirat din
"L'éducation Physique Virile Et Morale Par La Méthode Naturelle" (metoda naturală de educație fizică și morală)
cunoscută și sub denumirea de Hebertisme, concepută de Georges
Hébert (1875-1957),
fost ofițer naval care în călătoriile sale în Africa a fost uimit de
abilitățile fizice ale populației indigene: „Corpurile
lor erau splendide, flexibile, sprintene, agile, rezistente și cu toate astea
nu aveau un alt antrenor în gimnastică decât viața lor în natură.“ G. Hébert
Această metodă naturală consta original în construirea unor
trasee cu obstacole, parcours
du combattant, în care, pe lângă mișcările specifice parkour de astăzi, se
regăseau și probe de înot, de ridicare de obiecte grele, de aruncare a unor
obiecte, cvadrupedie și de luptă corp la corp cu un partener. Spre deosebire de
parkour, în "metoda naturala", toate exercițiile sunt executate fără
încălțăminte iar scopul metodei este acela de a crea indivizi puternici atât
fizic cât și psihic, moral: "etre
fort pour etre utile" (puternic
ca să ajuți) și"etre et durer" (A fi si a exista) fiind motto-urile
practicanților. Acest gen de trasee inspirate din metoda naturală se regăsesc
și astăzi în incintele militare din toată lumea.
Cel care a preluat și a adaptat metoda naturală a fost David Belle (n.
29 aprilie 1973), inspirat de tatăl său, Raymond Belle (1939 - 1999), fost
militar în Vietnam recunoscut pentru faptele sale de eroism în cadrul
"sapeurs-pompiers" - pompierii militari din Paris. David Belle a
părăsit școala la 15 ani și s-a dedicat în totalitate dezvoltării artei sale, Le Parkour. Pe acest drum l-au
urmat mai multe persoane printre care și grupul Yamakasi, Jerome Ben Aoues,
Sebastien Foucan, Les Tracers ș.a.
În urma popularizării disciplinei, mai ales prin
documentarul Jump London,
urmat apoi de Jump Britain,
diferite ramuri bazate pe latura fizică a parkour au apărut, înclinate mai
degrabă spre mișcări spectaculoase. Aceste discipline sunt: 3run, free-running,
etc. Altele bazate pe aceleași principii au fost aduse în actualitate: yamakasi,
multilevelmoves, tricking, street stunts.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu