Nu-ti pierde speranta

Nu-ți pierde speranța

E groaznic să-ți fie silă să te trezești în fiecare dimineață pentru că locul tău nu e acolo.Tu știi că nu trebuie să fii singur în patul ăla,nu trebuie să fii în casa aia.Și-ncepi și-ți pui întrebări și te macină tot felul de gânduri și apoi nu te poți oprii fără să te gândești pentru ce mai lupți.Ți se face rău,începi și plângi și te simți al dracu de singur pentru ca numai tu știi ce se petrece.
Lumea te vede schimbat și fizic și moral.Moral,ești la pământ pentru că nimeni nu poate să te ajute ca persoana aia care nu mai este lângă tine.Ai slăbit pentru că trăiești un stres de care nu poți să scapi de vreun an și ceva.Nu mai ai poftă de mâncare,nu mai ai poftă decât de un singur lucru: să pleci acolo unde știi că ți-e bine ție.
Și-ai vrea să pleci,însă baniii sunt mereu o problemă.Ție nu îți rămân decât niște vise în care tu tot te lupți și speri să ți le îndeplinești.Dar nu poți pentru că ești slăbit și începi să gândești tot mai negativ.Și lumea tot încearcă să fie acolo cu tine spunându-ți că va fii bine,dar totul depinde de tine.Pe tine nu te ajută cu nimic toate spusele lor,tu știi foarte bine că nimic nu va fii roz.Totul va fii întunecat și este de când a început așa: Ai cunoscut o persoană,te tot ajuta psihic/moral,ai început să ții la ea,mai apoi sentimentele au crescut și ai ajuns s-o iubești și să simți că ea trebuie să fie mereu lângă tine să-ți lumineze calea,să fie acolo.Dar problema e că tu vezi poate o dată/de două ori pe an persoana aia și asta te tot omoară.De ce nu poți fii acolo unde ți-e bine și ție?Înebunești și vrei să alergi 60 de km ca să ajungi acolo s-o strângi în brațe,să-i strângi mâna și să ai o zi fericită în care vei uita de absolut totul.Pentru că nu ai mai putut,ai plecat.Știai că locul tău l-a luat altcineva sau așa simțeai,tu nu mai erai de mult ca înainte,nimic nu mai era ca înainte.Așa ca ai plecat cu capul în jos,trist,fără putere.Timpul trecea și erai tot mai singur.Ai început s-o iei razna așteptând să-ți sune telefonul,să-i răspunzi și să-i spui ce te-a determinat să faci toate astea.Telefonul nu a sunat,deloc iar tu nu puteai s-o suni deoarece nu erai îndeajuns de puternic.Credeai că e mai bine așa deși nu era deloc și te gândeai că nu mai are nevoie de tine să-i fii alături.În timpul ăla te-ai tot ascuns de oameni.Te-ai închis în tine foarte mult și aproape nu mai știai cum e să fii tu însuți.Unde era cel sentimental,cel tandru,cel iubitor?Pur și simplu toate astea parcă se închisese într-un geamantan ce nu mai putea fii deschis o vreme lungă.
N-ai mai rezistat și ceva ți-a spus că tu trebuie să vorbești din nou cu ea,și ai vorbit.Te simțeai altcineva pentru că omul care ți-a lipsit o lună,sau două era din nou acolo și puteai să-i vorbești.Ai stabilit că trebuie să te duci acolo și s-o vezi din nou.Și te-ai dus.
Când ai ajuns acolo…nu ai fost tu.Erai fericit,dar te simțeai terminat.Îți murise o speranță care pentru tine a contat mereu și cu care te obișnuisei să trăiești în suflet.Te plimbai cu ea și în mers vorbeai,dar tu știi că atunci când îi vorbeai erai rece.Nu voiai să te mai vadă ca înainte cum te știa ea : sentimental nebun și cald.Acum păreai rece și dragostea pentru tine,era plecată de mult.Ai nevoie de ea,doar ea poate să-ți aducă soarele pe cer,doar ea poate să te facă să uiți de ploi.Dar odată avusesei o imagine c-o să plece și știai că se va întâmpla.Și a plecat.Acum rolurile s-au inversat.Din nou te simți rău,deși nu a trecut decât o zi de când ți-a spus că pleacă pentru că nu mai poate sta să îndure atâtea lucruri.Nu știi ce să faci.Tu tot plângi și simți că nu poți s-o mai duci așa prea mult timp.Dar ce-ți rămâne de făcut?Te-ntrebi,oare ce vă leagă atât de mult de nu poți pleca pur și simplu să uiți de durere,de totul?Unde-ți sunt zilele alea fericite?De ce mereu ți se întâmplă la fel și la fel de parc-ai fii blestemat…?Știi bine că trebuie să fii puternic și să nu te lași bătut.Trebuie să-ți urmezi principiile,să-ți urmezi toate visele pe care vrei să le îndeplinești.Kit că le vei îndeplinii sau nu,până atunci tu trebuie să ai o armură din fier,să fii mai puternic.Tu nu vei mai pleca niciodată.Vei sta luptându-te cu tine și cu restul lucrurilor…chiar dacă nu e ușor deloc să faci toate astea.
Nu-ți pierde speranța