Cum sa inveti Parkour

Cum sa inveti Parkour

In primul rand, varsta are un rol important in felul în care te antrenezi. Corpul inca este in crestere si dezvoltare (pe toate planurile, inclusiv mental) pe perioada adolescentei, asa ca, cel mai sigur este sa te feresti pâna la vârsta de 15-16 ani de elementele si tehnicile care îti supun corpul la conditii extreme de stres. Înainte de aceasta vârsta, cea mai buna metoda de ati dezvolta abilitatile de parkour pentru mai târziu este sa te concentrezi pe excercitii de fitness, agilitate - în general controlul miscarilor. Pentru aceste lucruri, activitati, escaladari, stiluri mai putin agresive de arte martiale si sport în general sunt recomandate, primele doua pentru agilitate si control, ultima pentru fitness. Gimnastica este de asemenea folositoare, chiar daca gimnastica competitionala risca sa îi expuna pe cei mai tineri practicanti la un stres enorm, uneori insuportabil. Poti lucra de asemenea si la aspectele tehnice ale parkour-ului pâna la aceasta vârsta de 15-16 ani, dar evita pe cât posibilul aterizarile dure (sarituri pe distante mari sau de la înaltime). Una dintre cele mai bune metode de a începe antrenamentul de parkour este sa îti dedici putin timp pentru a afla ce este defapt Parkour. Vei întelege multe lucruri prin antrenamentul propriu-zis, dar pentru a sti cum sa te antrenezi, cu ce scop si ce sa dezvolti, trebuie sa ai o idee de ceea ce este parkour în primul rând. Daca ai auzit de Parkour, atunci probabil ai si vazut câteva exemple de parkour. Daca ai putin timp sa te uiti la cele mai bune videoclipuri de pe internet, ai deja o idee despre cum si ce ar trebui sa faci, iar acest lucru este o idee buna, dar este o idee buna în aceeasi masura sa te familiarizezi cu exemplele persoanelor mai putin experimentate, pentru a recunoaste diferentele dintre un practicant experimentat care deja se misca fluid si natural si unul care este înca în procesul de a învata anumite elemente. Este o idee foarte buna de a începe antrenamentele de Parkour alaturi de alti practicanti mai mult sau mai putin experimentati deoarece în locul ales de acestia se vor gasi multe obstacole si îti vor putea indica obstacolele cu care ai putea începe. Este totusi absolut posibil sa înveti parkour fara a fi în preajma unor persoane cu experienta. Necesita mai mult efort, mai multa atentie, mai multa precautie, dar avantajul este ca te face sa te gândesti mai mult la o anume miscare, astfel întelegând-o mai bine si probabil ajungând sa o executi mai bine (a se intelege - in stilul tau, miscarea având un sens profund pentru tine, un sens inexplicabil altora). În acest demers, resursele de pe internet sunt indispensabile deoarece, în caz ca ai uitat, înveti prin imitare. În al 2-lea rând, acest lucru te va determina sa nu neglijezi aspectele psihice ale Parkour-ului. Un element vital în Parkour este sa înveti sa recunosti si sa îndepartezi frica, iar antrenamentul afara îti va da posibilitatea de a învata metode de depasire a fricii în conditiile în care consecintele sunt relativ minore. Daca te antrenezi înauntru, capacitatile tale fizice se vor dezvolta probabil mai rapid, dar frica de obstacole si accidentari va ramâne. Frica va reveni oricum în unele momente dar este mai bine sa înveti sa te descurci cu frica la tehnici mai complexe decât la miscarile de baza. Totodata, exista pericolul ca elementele învatate în casa sa fie învatate gresit. Afara, daca înveti o miscare gresit, îti vei da seama imediat pentru ca rezultatul va fi de obicei accidentarea. Pentru a învata o miscare corect va trebui deci sa o repeti si sa cauti sa o îmbunatatesti. Înauntru însa, poti învata o miscare fara sa te accidentezi si astfel nu vei sti daca este gresita sau nu, si mai mult, nu vei simti nevoia sa îmbunatatesti tehnica. Cel mai simplu element pe care îl poti încerca este o saritura, fie de pe loc, fie din alergare. Oricine poate alerga si sari, dar cum acest element constituie baza multor miscari mai târziu, merita sa consacrati câteva sesiuni de antrenament pentru a deprinde tehnica si a întelege pe deplin miscarea. O greseala comuna la saritura din alergare este executarea pasilor din ce în ce mai mari (sau mai mici), chair înainte de saritura, pentru a ajunge pe piciorul cu care te vei împinge pentru a sari, metoda care defapt îti îngreuneaza saritura si o scurteaza. Sariturile de pe loc, de pe doua picioare sunt mai putin fluide dar sunt de asemenea indicate, mai ales din punct de vedere tehnic pentru ca, spre deosebire de saritura din alergare, saritura de pe loc este simetrica în care ambele parti ale corpului actioneaza egal si în acelasi timp. Detalii pentru fiecare element le poti gasi explicate sumar pe internet sau demonstrate de la persoane cu experienta. Exista multe tipuri de sarituri si multe elmente care ar trebui învatate, însa tehnica si detaliile acestor elemente nu fac obiectul acestui articol. Dupa ce ai învatat sariturile si sariturile de baza (antrenament, antrenament si iar antrenament, pâna la perfectiune), poti aloca câteva sesiuni de antrenament învatarii rostogolirilor la sol si rostogolirile din aterizare. Cu siguranta acestea nu sunt singurele sfaturi de care trebuie sa tii cont la începutul antrenamentelor, dar este cel putin un punct de plecare, urmând sa te informezi în functie de preferinte si posibilitati.